POSTUMĂ
Adus în Iad, când fu să moară,
N-a încercat să protesteze.
Căsătorit a cincea oară
Spera să se mai relaxeze.
Vasile PANAITESCU
UNUI JUDECĂTOR
Așa exact a cumpănit,
Să fie drept cu fiecare,
Că-n ”lumea drepților” venit,
Mormântul... oblic i se pare.
Vasile PANAITESCU
UNUI “NEÎNȚELES”
Nu te-ntreba ce gânduri are
Când te sfidează cu tăcerea,
Nedumerirea-i și mai mare
Atunci când îi asculți părerea!
Vasile PANAITESCU
REMINISCENȚE
Cu focul dragostei aprins,
Ieri ne iubeam ca doi nebuni!
Nici astăzi focul nu s-a stins,
Dar e o criză de cărbuni...
Vasile PANAITESCU
LA MORMÂNTUL TATĂLUI
Lângă mormântul tău, cernit,
Cuprins de o durere mută,
Iubitul fiu, descumpănit,
Își plânge pensia pierdută!
Vasile PANAITESCU
|