EPITAFUL
Ca o trâmbiţă răsună
Pe sinistrul adăpost,
Este ultima minciună
Despre omul care-a fost.
Valerian LICĂ
INSPIRAȚIA
E iubita ce-o accepţi
Cu capricii feminine:
Vine când nici nu te aştepţi,
Şi când o aştepţi, nu vine!
Valerian LICĂ
EVOLUȚIA OLTEANULUI
Nici cobiliţa nu l-a-nfrânt,
Pe rogojină-şi bea cafeaua
Şi sub căruţă-a pus căţeaua,
Ca purtătoare de cuvânt.
Valerian LICĂ
POSTDECEMBRISTĂ
În actuala existenţă
Ne remarcăm cu precădere:
Iubita mea prin... transparenţă
Iar eu prin... vidul de putere!
Valerian LICĂ
OBSESIA PROSTULUI
Obsedat că nu mai scapă
De blestemul cunoscut,
Ocolind în cale-o groapă
În prăpastie-a căzut.
Valerian LICĂ
|